(articol publicat iniţial în Adevărul)

Numărul studenţilor interesaţi să îşi continue studiile universitare în străinătate este în creştere. Una dintre întrebările frecvent puse consilierilor educaţionali de către aceştia este “Cum să îmi aleg universitatea potrivită?”. În acest sens, topurile universitare mondiale trebuie analizate în funcţie de interesul fiecărui candidat.

Există o varietate de criterii pe care un tânăr ar trebui sa le ia în considerare, începând cu limba străină pe care o stăpâneşte. Programul de studii şi curricula potrivite intereselor sale, destinaţia aleasă, situaţia financiară, posibilitatea de a-şi găsi un job, abilitatea de a se adapta la un nou context cultural sunt la fel de importante. Pe lângă acestea, una dintre metodele din ce în ce mai des folosite pentru alegerea universităţii sunt topurile universitare.

Importanţa pe care aceste topuri au dobândit-o în ultimii zece ani indică o necesitate şi o cerere a pieţei de a şti cum se poziţionează  instituţiile de învăţământ superior unele faţă de celelalte la nivel global. Cele mai influente topuri internaţionale sunt QS World University Rankings, Times Higher Education World University Rankings (THE) şi Academic Ranking of World Universities (ARWU).

Reputaţie, elitism şi subiectivitate        

Pentru a satisface nevoile celor interesaţi (studenţi, părinţi, angajatori, instituţii guvernamentale şi de învăţământ), companiile care elaborează aceste clasamente şi-au diversificat ofertele şi abordările. Este important de reţinut faptul că metodologiile folosite în evaluarea universităţilor diferă de la top la top, în funcţie de criteriile luate în calcul. Prin urmare, cele internaţionale (world rankings) încearcă să evalueze cele mai bune universităţi din lume. Aceste clasamente sunt realizate în primul rând pe baza sondajelor de opinie făcute în mediul academic.

De exemplu, în topul QS, opinia specialiştilor şi a cadrelor universitare referitoare la reputaţia academică a universităţilor evaluate are o pondere de 40%. Alţi indicatori utilizaţi sunt opinia angajatorilor (10%), numărul de citări în publicaţii de specialitate (20% – Sciverse Scopus), raportul dintre numărul profesorilor şi numărul studenţilor (20%), procentul de studenţi internaţionali (5%) şi procentul de profesori internaţionali (5%).

Pentru cei interesaţi numai de reputaţia academică a universităţilor, Times Higher Education a realizat un top World Reputation Rankings. Acesta evaluează reputaţia a 100 de universităţi văzute din perspectiva cadrelor universitare din întreaga lume. Desigur, opiniile acestora sunt subiective, deoarece sondajele masoară percepţia lor referitoare la calitatea instituţiilor de învăţământ, iar nu situaţia reală. Astfel de topuri sunt utile mai ales tinerilor care se orientează către universităţi de elită, pentru care primează prestigiul, excelenţa academică şi opinia angajatorilor cu privire la calitatea studiilor.

Aceste criterii sunt irelevante pentru un tânăr interesat, de exemplu, de locaţia centrului universitar. Cine acordă mai multă atenţie stilului de viaţă, poate să se îndrepte către topurile care evaluează calitatea vieţii, costul studiilor şi al costurilor de zi cu zi, universităţile, posibiliţătile de angajare etc. Astfel, compania Quacquarelli Symonds (QS) propune un clasament al celor mai atrăgătoare centre universitare: QS Best Student Cities. Vechimea înseamnă calitate?

Un clasament unic îl reprezintă topul primelor 100 de universităţi care au fost fondate în ultimii 50 de ani, realizat de Times Higher Education. Desigur, acest top nu ia în calcul prestigiul universităţilor, ci foloseşte ca indicatori performanţele în cercetare, precum numărul de publicaţii şi de citări la nivel internaţional, calitatea predării sau implicarea cadrelor universitare în proiecte internaţionale de cercetare. Aceste universităţi, deşi sunt recent fondate sunt extreme de competitive şi au un potenţial de creştere semnificativ.

Topul Shanghai (sau ARWU) cuprinde primele 500 de instituţii din lume ale căror cadre universitare au obţinut premii prestigioase, ale căror lucrări au fost cel mai des citate sau au apărut în publicaţii de specialitate. Din acest motiv nici ierarhia universităţilor din topul ARWU nu variază semnificativ de la an la an.

Topul QS vine cu o propunere interesantă pentru cei atraşi de destinaţii exotice, evaluând dinamica instituţiilor din învăţământul superior din Asia şi America Latină. Totuşi, cei pasionaţi de informatică şi tehnologie, inginerie sau business ar putea să se orienteze în viitor şi spre universităţile din Asia.

Acestea oferă din ce în ce mai multe programe excepţionale în limba engleză şi ar putea reprezenta o destinaţie atractivă pentru cei interesaţi şi de o experienţă culturală neobişnuită. Pentru o mai mare ofertă de clasamente de acest gen merită consultat Times Higher Education – Top Universities by Region, care include clasamente pentru toate continentele.

Majoritatea părinţilor şi a tinerilor apelează la topurile universitare pentru a selecta universităţile în funcţie de prestigiul acestora. Totuşi, există alte criterii care ar trebui să influenţeze alegerea universităţii, într-o mai mare măsură decât reputaţia. Din acest motiv este necesară o bună pregatire şi informare asupra optiunilor universitare precum şi o interpretare corectă a datelor oferite de clasamentele internaţionale.