Blogul UNIVERSALIO

Interviu cu Andreea Atanasescu, studentă la Trinity College Dublin

Andreea Atanasescu studiază Biological and Biomedical Sciences în Irlanda, la Trinity College Dublin, unde a aplicat cu sprijinul UNIVERSALIO.

Ce te-a făcut să alegi Irlanda ca destinație de studiu?

Au fost mai mulți factori care au contribuit la decizia mea de a studia în Irlanda.

Am știut că genetica, domeniul în care îmi doresc să lucrez după terminarea facultății, e mult prea slab dezvoltată în țară, așa că am exclus din start varianta de a rămâne în România. De ce Irlanda și nu altă țară? În primul rând, pentru că de Irlanda m-am îndrăgostit de prima dată. E o țară verde, veselă, plină de viață și, în același timp, un loc liniștit, revigorant. Mai mult decât atât, Dublin e orașul-capitală care păstrează mentalitatea și superlativele britanice care m-au fascinat întotdeauna, fără a aduce în prim plan aglomerația londoneză obositoare. E ceva diferit, ceva proaspăt, ceva care cumva m-a făcut întotdeauna să simt că mă regăsesc, să simt că sunt acasă.

În al doilea rând, pentru că am avut avantajul de a afla cum funcționează sistemul și chiar de a avea un insight în lumea medicală (cu care voi lua, inevitabil, contact în viitor) prin intermediul unchiului și al mătușii mele, amândoi medici în Irlanda. Ei au fost sursa mea de informație de acolo și, totodată, alături de părinții mei, susținerea și curajul de care am avut nevoie pentru a face acest pas.

Și cum ai ales Trinity College Dublin?

Cred că o parte din mine a știut întotdeauna că locul meu este la Trinity. Încă țin minte prima mea vizită acolo: era o dimineață rece de februarie, aveam 9 ani și o maimuțică de pluș agățată în jurul gâtului. Am făcut o poză cu părinții în fața bibliotecii Berkeley, alături de una dintre variantele sculpturii lui Arnaldo Pomodoro, “Sphere Within Sphere”, care se află chiar la intrare. În acel moment am spus că acolo urmează să studiez “când voi fi mare”. Cine ar fi crezut că 10 ani mai târziu, cuvintele rostite, mai mult sau mai puțin la întâmplare, de un copilaș de 9 ani, vor deveni realitate? Evident, mica mea povestioară nu este principalul motiv pentru care ulterior am aplicat la Trinity. Știam că universitatea se află printre primele 100 de universități din lume și că este, în același timp, cea mai bună universitate din Irlanda. În timpul procesului de aplicare am aflat, de asemenea, de TBSI (Trinity Biomedical Sciences Institute), anexă a universității, care se numără printre institutele de cercetare de top din Irlanda, iar gândul că voi avea posibilitatea să colaborez cu oameni care lucrează acolo m-a făcut din start să am pielea de găină. Mi-am dorit să învăț de la cei mai buni, ca să mă pot număra și eu, mai departe, printre cei mai buni în domeniul meu.

Pe lista mea s-au numărat și University College Dublin, Dublin City University, National University of Ireland Galway, University College Cork și Techological University Dublin, însă Trinity a fost întotdeauna prima opțiune.

Cum a fost pentru tine procesul de aplicare în Irlanda?

Procesul a fost unul interesant. Recunosc că la început am fost puțin îngrijorată. De când am apelat la echipa UNIVERSALIO pentru consiliere mi s-a spus că e puțin mai complicat, că Irlanda are un sistem de evaluare diferit, convertind notele examenelor finale în puncte de admitere. În plus, numărul aplicanților de anul trecut a fost relativ mic, așa că nu am avut prea multe referințe. Pe parcurs, însă, am reușit să mă familiarizez cu sistemul irlandez de învățământ și m-am liniștit. Cred că cea mai mare surpriză pe care am avut-o a fost să văd cât de similară este completarea listei de opțiuni cu procesul de aplicare la liceu în țară, în urma examenului de evaluare națională. Practic, opțiunile sunt puse în ordinea în care aplicantul vrea să le ia în considerare, exact ca opțiunile de profil la liceu. Dacă ești acceptat la prima opțiune, rămâi acolo. Dacă nu, dosarul tău trece pe la toate celelalte până ajunge acolo unde ești acceptat în final. Având parte de bucuria de a fi acceptată la prima opțiune, cred că cea mai dificilă parte în tot procesul meu a fost așteptarea – răspunsul final de la facultate a venit destul de târziu, undeva în jur de 15 august și, deși știam că în principiu nu am de ce să îmi fac griji, nu am putut sta liniștită până nu am primit confirmarea oficială. În ansamblu însă, cred că întreg procesul a decurs excelent.

E ceva anume din profilul tău care crezi că te-a avantajat în procesul de aplicare?

Categoric. Îmi place să spun că pasiunea mea pentru biologie s-a transmis genetic, mama mea fiind profesoară de biologie. De mică am fost înconjurată de biologie, însă m-am atașat de ea ca materie de studiu relativ târziu, undeva prin clasa a VII-a, când am participat pentru prima dată la olimpiadă, reușind să obțin performanța de a mă califica la etapa națională. Au urmat apoi participări la olimpiadă în fiecare an, urmate de încă două calificări la etapa națională, unde am reușit, de fiecare dată, să mă aflu printre primele 15 punctaje pe țară. Olimpiada de biologie este, fără îndoială, cea mai frumoasă amintire a mea din liceu. A fost felul meu de a-mi demonstra că performanța este o noțiune relativă și că entuziasmul, ambiția și determinarea sunt cele care conduc la realizarea profesională. Îi sunt veșnic recunoscătoare mamei pentru că mi-a insuflat aceste frumoase calități, alături de dragostea pentru domeniul fără de care nu mă văd trăind. De asemenea, în calitate de mândră absolventă a Colegiului Național “Ion C. Brătianu” Pitești, nu pot să nu menționez cât de mult a însemnat pentru mine susținerea necondiționată a profesorilor de-a lungul celor patru ani de liceu – am fost acceptată la Trinity cu punctaj maxim pe profilul meu, în urma terminării liceului cu media 10 și a mediei 10 la examenul de bacalaureat. Recunosc, sunt o persoană perfecționistă, care nu face nimic cu jumătăți de măsură. Poate uneori aceste lucruri sunt percepute drept calități, alteori drept defecte, însă pentru mine un lucru e cert – m-am dedicat evoluției mele în plan profesional de când mă știu, conștientizând că inteligența nu înseamnă nimic dacă nu este însoțită de muncă și de consecvență și că nimic din ceea ce mi-a necesitat vreodată efortul nu a fost degeaba.

Și cum te-a ajutat colaborarea cu Ioana și cu UNIVERSALIO?

Ioana a fost motorașul care m-a ajutat să înaintez și, în același timp, ancora care m-a ajutat să rămân fermă, să nu mă pierd în amalgamul de emoții pe care le-a presupus procesul de aplicare. A fost omul meu de bază, rezervorul de voie bună și un munte de răbdare, mereu acolo pentru a-mi răspunde la întrebări (care, God knows, nu au fost puține…) și pentru a mă încuraja și a-mi da încredere atunci când lucrurile au devenit copleșitoare. M-a ajutat să îmi conserv energia într-un an în care era foarte ușor să te dizolvi în stresul care venea din toate părțile și îi sunt extrem de recunoscătoare pentru tot, ca de altfel întregii echipe UNIVERSALIO. Atât prin consilierea individuală, cât și prin conferințele despre study abroad pe care le-au susținut, au fost un real sprijin pentru mine și pentru părinții mei, care au trăit alături de mine emoțiile fiecărui email și ale fiecărui document trimis.

Dă-ne câteva detalii despre programul de Biological and Biomedical Sciences.

Programul de Biological and Biomedical Sciences de la Trinity este unul dintre programele din cadrul facultății de Engineering, Mathematics and Science și durează 4 ani. Programul e o combinație foarte echilibrată de cursuri, tutoriale și laboratoare, de muncă individuală și de proiecte de echipă. Primii doi ani sunt generali, introductivi, foarte bogați în module opționale, cum ar fi Science Education, Communication and Society, fizică de bază, nutriție moleculară, influențe asupra comportamentului animalelor, geologie sau Spaceship Earth. Departamentul de Science de la Trinity consideră că un bagaj de informații cât mai vast e esențial pentru o carieră într-un astfel de domeniu – până la urmă, științele coexistă și “se folosesc” una de cealaltă (avem nevoie de noțiuni de termodinamică pentru a înțelege cum funcționează principalele procese celulare și de noțiuni de chimie pentru a înțelege alte procese, cum ar fi digestia, respirația și fotosinteza). După aceea, ultimii doi ani sunt cei de “moderatorship”, în care ne specializăm într-unul dintre cele 11 domenii puse la dispoziție (genetică, genetică umană, imunologie, microbiologie, biochimie, neuroscience, fiziologie, medicină moleculară, botanică, zoologie și environmental science), pe baza rezultatelor obținute la examenele din anul doi. Este un program destul de competitiv, în ciuda faptului că preferințele pentru specializare diferă de la an la an – unele generații au concurat tare pentru microbiologie, altele pentru imunologie, iar generația mea pare, din câte am observat, să se îndrepte spre genetică/genetică umană (în care vreau și eu să mă specializez) și neuroscience. De asemenea, multe dintre programele de moderatorship oferă posibilități de de “study abroad” și internshipuri la laboratoare din Europa sau Statele Unite, sau chiar deplasări pe teren în Africa (studenții de la zoologie au avut posibilitatea de a pleca în Kenya). Ce m-a fascinat pe mine legat de acest program, pe lângă topic în sine, a fost deschiderea foarte largă la oportunități de carieră. Mulți oameni trăiesc cu impresia că Biomedical Sciences este programul la care aplică cei care nu au fost acceptați la medicină sau că, după ce termini un astfel de curs, e musai să devii profesor sau să lucrezi în cercetare, însă posibilitățile se extind mult mai tare, de la locuri de muncă în cadrul companiilor farmaceutice și biotehnologice, la laboratoare de diagnoză clinică și medicală, criminalistică și programe de public health si epidemiologie. Programul de Biomedical Sciences este mai mult decât opțiunea de rezervă a celor care nu intră la medicină, pentru mine fiind prima și singura opțiune, pe care o recomand din inimă tuturor pasionaților de biologie.

Și pentru tine cum e viața de student la Trinity College?

Viața de student la Trinity este tot ce mi-am dorit vreodată și mult peste. Profesorii sunt incredibil de dedicați, de atenți și de înțelegători. Calitățile pe care ei se așteaptă să le regăsească în studenți sunt „gândirea independentă, acțiunea responsabilă, comunicarea eficientă și dezvoltarea constantă”. Ce e cel mai frumos este că ne sunt create exact condițiile de care avem nevoie pentru a ajunge să ne însușim aceste calități. Suntem în permanență îndemnați să ne descoperim, să ne punem întrebări, să avem o părere, să nu ne mulțumim cu informația care ne este oferită. După un curs al lui Luke O’Neill (researcher, imunolog de top în Europa, profesor în cadrul facultății de imunologie și biochimie), spre exemplu, arzi de nerăbdare să îi citești cărțile, să îi aprofundezi viziunea, pentru că, inevitabil, te fascinează felul lui de a gândi. Aceeași senzație o ai și după un laborator cu Jane Farrar, la rândul ei researcher și profesor în cadrul facultății de genetică, care lucrează în cercetare pe partea de terapia genică în tratarea bolilor degenerative ale ochiului. Oameni ca ei, atât de dedicați și de pasionați de ceea ce fac, te marchează, te lasă însetat după informații, atât despre ei și domeniul lor de cercetare, cât și despre subiectul discutat în timpul cursului.

Pe lângă faptul că profesorii și, implicit, cursurile acestora sunt mult peste nivelul așteptărilor, facilitățile sunt, la rândul lor, best of the best. Campusul este uriaș, îmi ia aproximativ 20 de minute să ajung de la intrarea principală la corpurile facultății de stiințe. Avem, totodată, o mulțime de spații de studiu, coffee shops și locuri în care să servim prânzul. De asemenea, Book of Kells, The Long Room of the Old Library și Science Gallery sunt, pe lângă obiectivele turistice cu care noi, studenții, ne mândrim, și locuri frumoase în care să ne petrecem timpul în pauzele dintre cursuri. Nici Trinity Sports Centre nu se lasă mai prejos, oferindu-ne posibilitatea să mergem la sală, să înotăm sau chiar să mergem la saună în timpul liber, totul în incinta facultății. Trinity este un real complex, destinat unei experiențe de student într-adevăr dincolo de așteptări, iar eu îmi trăiesc visul cu fiecare zi petrecută acolo.

Și viața de zi cu zi în Dublin, dincolo de cursuri?

Dublin e un oraș extrem de colorat și de vesel, în ciuda frecventelor averse de ploaie și a norilor care parcă nu mai au încotro să se ducă. Îmi place tare mult să mă plimb și să fotografiez ce mă înconjoară, însă recunosc că abia în semestrul al doilea mi-am dat ocazia să descopăr frumosul oraș-capitală. Perfecționismul nu m-a părăsit la facultate, așadar, până la prima serie de examene de dinainte de Crăciun, m-am concentrat pe studiu și nu am avut atât de multe activități cum mi-aș fi dorit. În orice caz, după vacanța de iarnă, am ieșit din cochilie și am început să explorez. Nu mi-a luat mult să mă îndrăgostesc de plimbările pe Grafton Street, unde nu trece zi fără să se audă muzică, de vitrinele pline de suveniruri și obiecte hand-made irlandeze, de vocea care anunță stațiile de autobuz în Irish Gaelic, de gogoșile Red Velvet de la The Rolling Donut și de zâmbetele și vibe-urile primitoare ale locuitorilor. A durat ceva, într-adevăr, până să mă obișnuiesc cu accentele lor interesante, însă căldura asta stranie într-un oraș, în teorie, atât de rece, m-a vrăjit numaidecât.

Nu am prins mare parte din pandemie în Dublin, am reușit să mă întorc în țară înainte ca situația să se agraveze, însă în puținul timp pe care am apucat să îl petrec acolo, măsurile de prevenție au fost luate rapid. Chiar înainte să plec, când abia fuseseră declarate câteva cazuri, căminul unde locuiesc eu a fost dotat cu dezinfectante la fiecare etaj. Facultatea a trecut, de asemenea la mediul de învățare online, iar organizarea a fost una impecabilă. Totuși, în ciuda succesului și rapidității cu care s-a reușit transferul în online, nu mă pot declara un fan al acestei modalități de studiu, pentru că simt că odată cu scăderea nivelului de dificultate a examenelor și a accesului la surse de informație (biblioteca facultății fiind închisă pe perioada lockdownului), scad și motivația și randamentul. În plus, în domeniul meu de activitate, laboratoarele sunt esențiale, iar închiderea facultății a presupus înlocuirea acestora cu tutoriale online, care, în mod evident, nu se compară cu activitatea practică propriu-zisă. Totuși, deși am simțit lipsa părții practice și a interacțiunii student-profesor (sau chiar student-student) de la cursuri, am fost impresionată de calitatea mediului de învățare online.

Ce i-ai sfătui pe final pe cei care abia încep să ia în calcul să aplice pentru studii în străinătate?

Știu că decizia de a pleca din țară este una uriașă, poate chiar una înspăimântătoare. Știu, pentru că și pentru mine a fost la fel. Mereu am fost atașată de casă, de familie, de prieteni, iar pasul pe care l-am făcut în educația mea a presupus, în mod inevitabil, un sacrificiu. Însă dacă aș fi nevoită să o iau de la capăt, aș face exact aceleași alegeri și aș urma exact același drum, pentru că în viață, orice decizie importantă presupune sacrificii. Dar atunci când știi că este visul tău cel care se află la capătul opus al culoarului de zbor, merită să lupți pentru el. Celor care intenționează să studieze în străinătate nu le pot spune decât să aibă curajul necesar să facă pasul acesta, să creadă în puterile lor până la capăt și să nu uite niciodată că „acasă” e de fapt în inima lor, indiferent de distanță. Că visurile lor pot deveni realitate în măsura în care ei cred asta. Că sunt capabili să facă față unei astfel de provocări. Oportunitățile din afară sunt uriașe comparativ cu cele din țară, respectul profesor-student este egal cu cel student-profesor, iar varietatea de mentalități din cadrul universităților cu potențial internațional, așa cum este și Trinity, este atât deschizătoare de ochi, cât și de minți. Șocul cultural este cât se poate de real, însă vă spun cu sinceritate că de cele mai multe ori este unul pozitiv.

Așadar, dragi copii, intrați în contact cu actuali studenți, informați-vă cât de bine puteți de pe site-urile universităților unde vreți să aplicați și asigurați-vă că sunteți familiari cu toate detaliile importante (personal, recomand să aplicați cu ajutorul unui consilier, pentru că e foarte ușor să ratezi deadline-uri sau să pierzi din vedere informații esențiale atunci când străbați un astfel de drum de unul singur). Meritați să investiți în voi și în visurile voastre! Meritați să investiți în voi, în ideile și în viitorul vostru! Munciți mult și munciți sincer, fiți activi și implicați și nu încetați niciodată să aveți idealuri înalte! Și nu uitați: atâta timp cât faceți tot ce vă stă în putință, nu există nimic ce nu puteți face!

Te interesează să discuți cu un consilier UNIVERSALIO despre propria ta aplicație la o universitate de top? Ia legătura cu echipa noastră.

facebook